Ce mai reprezintă cumintenia în era tehnologiei?

Care este, de fapt, standardul tău de părinte la care dorești să se ridice copilul tău? De ce părinții au standarde, atunci când copilul abia face cunoștință cu părinții săi, cu familia sa, cu lumea și tot ce-l înconjoară? Ce este acel standard, o așteptare sau un copil ideal, după părerea voastră?

 

 

Fiecare dintre noi venim cu modelele tiparelor parentale din timpul copilăriei noastre. Adică noi ne comportăm cu copiii noștri așa cum părinții noștri s-au comportat la fiecare etapă de vârstă cu noi. Acesta este modelul pe care noi îl avem ca și reper. Astfel, părinții noștri ne-au învățat cum să fim sau să nu fim ca și părinți și ca și oameni.

Printre altele, a venit și condiționarea cuminteniei absolute, pe care din păcate o observ în ultimul timp că nu a rămas în urmă, ci este adusă în actualitate de mulți dintre noii părinți.

Cu toții știm acum, ca și adulți, ce înseamnă să fii cuminte, însă știați voi atunci, copii fiind, când părinții și nu numai, vă cereau acest lucru?

Iar aici vin cu o provocare: întrebați-vă părinții și socrii (cei care aveți posibilitatea) și neapărat soțul, ce înseamnă acest lucru pentru ei. Vă puteți întreba și copiii!

Astfel, veți înțelege faptul că fiecare are repere diferite legate de acest standard de cumintenie la care trebuie să se ridice copiii pentru a beneficia de diferite lucruri.

Și am să vă ofer câteva exemple:

  • Nu te iubesc, pentru că nu ai fost cuminte!
  • Nu te îmbrățișez sau nu te iau în brațe pentru că nu ești cuminte!
  • Nu primești cadou de ziua ta pentru că nu ai fost cuminte!
  • Nu petrec timp cu tine sau nu vin la tine, pentru că ai fost cuminte!
  • Nu vine mami/tati/bunica pentru că nu ai fost cuminte!
  • Dacă nu ești cuminte, nu vine Moș Crăciun ori Iepurașul de Paști!
  • Plecăm din parcă, pentru că nu ai fost cuminte!
  • Nu îmi respect promisiunea făcută mai devreme, pentru că tu nu ești cuminte!

Și acum vă întreb, dragi părinți, de ce copilul trebuie iubit, îmbrățișat, văzut sau validat doar condiționat de această cumintenie despre care nici nu voi, ca și părinți, nu aveți repere clare?

Ce vreau să scot în evidență este faptul că toți acești copii se vor raporta la faptul că nu sunt îndeajuns de buni pentru a primi iubirea părinților lor și trebuie să facă întotdeauna ceva pentru ea.

Voi vă ridicați întotdeauna la așteptările celor din jur? Dar oare vă pasă de ele?

Ei, copiilor voștri le pasă de ele pentru că vor începe să facă orice le stă în putere să vă mulțumească, uneori și ce nu le place. Iar de aici apar frustrări pe termen scurt sau lung cu care unii dintre ei se vor lupta și în relațiile viitoare cu alte persoane, nu doar cu voi, părinții.

O relație bazată pe diferite condiționări nu este una solidă și nici de lungă durată, pentru că atunci când nu te simți iubit, văzut, acceptat ori validat, dorești să închei acea relație, iar noi ne dorim o relație pe termen lung cu ai noștri copii.

Dacă părinții mei nu mă iubesc așa cum sunt, oare mă va iubi cineva vreodată așa cum sunt? Ori trebuie să le fac tuturor pe plac pentru a fi văzut/a?

Avem tendința ca atunci când vine copilul pe lume ori cu ceva timp înainte, să ne stabilim aceste standarde clare din care nu ieșim, uneori niciodată. Stim exact ce vrem și cum vrem să fie totul, printre altele și copilul. Însă uităm că niciunul dintre noi nu a fost părinte înainte și dorim ca acest statut să fie același în toate situațiile impuse de interacțiunea cu copilul, iar acesta trebuie să facă exact cum vrem noi, pentru că el este mic și nu știe nimic.

Dar nu ar fi mai bine să ne dăm timp unii altora voie să ne descoperim limitele, cum ne place să fim iubiți, ce ne place sau ce nu ne place și astfel să construim împreună o relație bazată pe acceptare, validare, respect și iubire?

Credeti că ați putea fi ghizii copiilor voștri, în această lume? Acei călăuzitori sau chiar mentori la care să se întoarcă întotdeauna cu drag și să le povestească ce și cum le-a fost în diferite situații, știind că voi îi cunoașteți cel mai bine și niciodată nu îi veți judeca (atunci când lumea i-a criticat deja), pedepsi (atunci când lumea i-a pedepsit deja), eticheta (atunci când lumea i-a jignit deja) sau chiar lovi (atunci când au fost loviti deja).

Că în voi pot avea încredere și orice ar spune vor fi iubiți necondiționat pentru că nu au alți părinți, ci voi v-ați asumat să îi aduceți pe lume și în brațele voastre își vor găsi echilibrul, liniștea și își vor încărca bateriile cât sunt încă mici.

O astfel de relație este tiparul pe care voi îl creați pentru toate relațiile ce urmează să le aibă copiii voștri. O relație solidă, sănătoasă, armonioasă, bazată pe acceptare, respect și iubire.

În cazul în care ai nevoie de sprijin suplimentar, te invit să purtăm o discuție mai profundă în cadrul unei ședințe de consiliere.

Articol scris de Georgiana Vasile – Psiholog, Sociolog, Consilier Dezvoltare Personală și Consilier Parental (părinți cu copii supradotați și părinți cu copii sportivi).

Lasă un răspuns

Alte Articole

Obține Un Ghid Gratuit

Abonează-te pentru a obține ghidul meu de somn gratuit, cu sfaturi esențiale pentru somnul copilului tău!

0