Gestionarea emoțiilor copiilor? Tantrumuri copii

Emoțiile copilului pot să fie în anumite situații destul de copleșitoare pentru părinți, iar aceștia să nu reușească să le gestioneze. Este important pentru părinții să identifice acele semnale (triggeri) căre îi activează, care îi fac să se resimtă depășiți de situație.

 

 

 

Copilul simte atunci când părintele vorbește cu calm, dar cu toate acestea în interiorul lui este agitat. De asemenea, copilulul care este supraîncărcat emoțional are nevoie ca părintele să îi fie alături, să îi susțină emoția și să o valideze. De aceea, nu discutăm despre emoții bune și rele, ci discutăm despre emoții ca despre un catalizator care ne ajută să ne înțelegem mai bine stările pe care le traversăm.

Dacă încercăm să folosim prea multe cuvinte atunci când copilul traversează un trantraum și încercăm să îi explicăm în funcție de context că nu procedează corect sau dorim să-l facem să înțeleagă cu ce a greșit, acela nu este momentul oportun. Îi putem spune “observ/văd că ești furios/trist/supărat”(astfel validăm emoția copilului), mai mult pentru a înțelege că este firesc să avem aceste emoții și să normalizăm ce anume simte copilul, putem să spunem “și eu am momente când mă simt așa “.

 

 

Un copil care este spraîncărcat emoțional sau care este furios are nevoie să scoată la suparafață această emoție. Nu dorim să reprimăm emoția pe care o are copilul, ci dorim să-l ajutăm să-i dea o formă. Putem să folosim șervețele, perne sau orice alt obiect cu care copilul nu se poate răni, pentru a portretiza această furie. Copilulul se poate elibera țipând sau aruncând cu acel obiect. De asemenea, putem să-i sugerăm copilului să deseneze cum anume arată furia lui, unii copii sunt foarte inventivi și chiar pot născoci diferite personaje. Putem să ajutăm copilul chiar să aibă un dialog cu acest personaj desenat de el, un dialog cu rol de eliberare, în care încercăm să vedem ce anume a produs această furie. Prin dialogul imaginativ copilul este transpus într-o lume de poveste, o lume a fanteziei, iar implicarea lui este mai mare.

Părintele poate însoți copilul prin a traversa și a înțelege mai bine ce anume simte, ce poate face să se simtă mai bine și să înțeleagă ce anume se întâmplă cu sine. Există și momente în care copilul va dori să fie lăsat în pace și doar să stăm lângă el, să ne știe acolo și că poate apela la noi ori de câte ori are nevoie. Îi putem transmite copilului în mod direct spunându-i următoarea afirmație, “dacă ai nevoie de ceva sunt aici lângă tine, îmi poți spune”. Unii copii pot cere o îmbrățișare sau să vă tină de mână, pentru a simți că sunteti acolo și pentru a se coregla din punct de vedere emoțional. 

Articol scris de Psiholog Oana Bunescu Psiholog Clinician, Consilier Psihologic Și Psihoterapeut, Educator Prenatal cu formare în LAMAZE. Programează o consultație aici!

Lasă un răspuns

Alte Articole

Obține Un Ghid Gratuit

Abonează-te pentru a obține ghidul meu de somn gratuit, cu sfaturi esențiale pentru somnul copilului tău!

×
0