Emoția – Înțelege și gestioneză schimbările emoționale ale copilului tău!

Fiecare mamă se confruntă cu o grămadă de incertitudini și întrebări pe parcursul călătoriei sale de părinte, alături de micuțul (a) sa. Încă de la prima clipă în care ținem copilul în brațe și până la momentul în care îl vedem independent, fiecare mamă se preocupă de fel de fel de aspecte ale dezvoltării și bunăstării copiilor.

Cu toate acestea, a fi părinte este ca o meserie, nu vine cu un ghid de instrucțiuni și de cele mai multe ori suntem lăsate cu întrebări fără răspuns, îndoieli legate de deciziile noastre, nesiguranță și chiar furie pentru că nu știm mai multe și nu putem ajuta copilul nostru.

Este foarte probabil ca în perioada de dezvoltare 0-6 ani să te întrebi ce se întâmplă cu emoțiile copilului tău și dacă bebele sau copilul tău are niște reacții normale; dacă se simte iubit, fericit sau, dimpotrivă, este anxios și temător. Iată câteva întrebări pe care probabil ți le-ai pus: ,,Cum pot recunoaște semnele de disconfort sau durere?”; ,,Cum să înțeleg și să gestionez schimbările emoționale ale copilului?”; ,,Cum să-i susțin dezvoltarea fizică și inteligența emoțională?”; „Cum să îl încurajez să fie independent și să își asume responsabilități?”.

Tocmai de aceea, vin în ajutorul vostru cu o scurtă introducere teoretică și practică despre dezvoltarea emoțională a copilului, nevoile copilului; despre recunoașterea semnelor de disconfort și durere și despre modul în care îl poți ajuta pe copilul tău să-și comunice și să-și exprime dorințele.

 

 

Ce este emoția?

Emoția este un concept foarte controversat, fiind definit din diferite perspective. Poate fi definită ca o experiență pozitivă sau negativă asociată cu un anumit tipar de activitate fiziologică; o reacție mentală conștientă (cum ar fi furia sau frica), experimentată subiectiv ca un sentiment puternic, îndreptat de obicei către un anumit obiect și însoțită de modificări fiziologice și comportamentale în organism.

În Dicționarul Oxford (2019), autorii definesc emoția ca „un sentiment puternic care decurge din circumstanțele, starea de spirit sau relațiile cu ceilalți”, în timp ce Joseph LeDoux ne spune că emoția este ca un rezultat al unui proces cognitiv și conștient care apare ca răspuns la stimulii care acționează asupra corpului.

Cuvântul emoție provine de la latinescul emotionis, în traducere impulsul ce aduce reacții. Emoția este studiată de psihologi și oameni de știință, fiind definită ca o modalitate de percepție a elementelor și relațiilor din lumea reală și din lumea imaginară, exprimată fizic prin intermediul unor funcții fiziologice (precum expresia facială sau ritmul cardiac) și diferite reacții de conduită, așa cum este agresivitatea sau plânsul.

 

Descrierea emoțiilor pe înțelesul copiilor

BUCURIE Ura! Când mi se întâmplă un lucru bun sunt bucuros. Exemplu: Când merg în parc la joacă.

FURIE Aaaa! Sunt furios atunci când sunt foarte agitat și îmi este greu să mă liniștesc. Exemplu: Când un alt copil îmi ia jucăria fără să-mi ceară voie.

FRICĂ Vai! Mi-e frică atunci când nu mă simt în siguranță. Exemplu: Când se sparge un balon.

TRISTEȚE Ooo! Sunt trist atunci când se întâmplă un lucru mai puțin plăcut. Exemplu: Când trebuie să mergem acasă de la locul de joacă.

UIMIRE Oau! Sunt uimit atunci când văd ceva la care nu mă așteptam. Exemplu: Când mama își schimbă culoarea la păr.

RUȘINE Scuze! Mă simt rușinat atunci când ajung la școală și uit să-mi salut colegii și pe doamna învățătoare.

DEZGUST Bleah! Sunt dezgustat atunci când văd sau simt ceva ce nu-mi place chiar deloc. Exemplu: Când miroase ceva urât.

REGRET Of! Simt regret atunci când am făcut ceva greșit și îmi pare rău. Exemplu: Când am rupt din greșeală o pagină din cartea cu povești (Psiholog Ioana Maria-Mirabela).

 

La ce sunt bune emoțiile?

Rolul inițial al emoțiilor a fost acela de a motiva comportamente adaptative care în trecut ar fi contribuit la transmiterea genelor prin supraviețuire, reproducere și selecție naturală.

Există mulți părinți și chiar copii care consideră că emoțiile nu sunt bune la nimic sau cred că emoțiile îi încurcă și le provoacă disconfort; le îngreunează viața. Însă, emoțiile, ceea ce simțim, sunt parte din noi înșine, la fel cum sunt ochii care preiau informația din mediu, o transmit la creier și astfel vedem.

Doar că sunt mai puțin tangibile și mai puțin evidente, faptul că nu sunt atât de evidente nu înseamnă că nu sunt utile și nu au aceeași capacitate de a transmite informații la fel cum au și celelalte simțuri ale noastre.

 

 

Din ce motiv este util să știm cum se simt copiii noștri?

Primul an de viață al unui copil este marcat de comunicare nonverbală și simțurile sale în dezvoltare. Astfel, mămica devine un adevărat observator cu o atenție profundă asupra limbajului corpului și expresiile feței bebelușului său. Este foarte important să fii receptivă la semnalele sale, cum ar fi mișcările, plânsul și expresiile faciale. Prin răspunderea la aceste semnale și oferirea confortului și iubirii, vei dezvolta o conexiune puternică și vei înțelege mai bine nevoile sale specifice.

Copilul care se dezvoltă într-un mediu plăcut în care se pune accentul pe procesul de autocunoaștere, relaționare corectă cu semenii, familia și mediul social de la școală, din comunitatea în care trăiește; pe dezvoltarea abilităților de comunicare eficientă și managementul eficient al emoțiilor; pe îmbunătățirea stării de conștientizare a propriului potențial; pe descoperirea și dezvoltarea talentelor, abilităților personale și de valorificare a resurselor mediului de viață, orientate spre calitatea vieții, prin contribuirea la realizarea aspirațiilor și a viselor personale într-un mediu de viață sănătos și sigur, acesta va deveni un adult cu un echilibru emoțional și încrezător în sine.

 

Sugestii prin care părinții pot avea parte de o comunicare eficientă cu proprii copii

Emoțiile de bază sunt bucuria, tristețea, frica și furia. Specialiștii recomandă comunicarea deschisă cu copilul încă de la vârste fragede și implicarea în diferite activități. Un exemplu de activitate este Borcanul cu lucruri fericite, o activitate care se poate desfășura cu copii de diferite vârste, chiar de la 3-4 ani. Ce te face fericit? Poți găsi fericirea în lucruri mari sau mărunte. Sunetul mării într-o scoică, o îmbrățișare de la cineva special, o amintire de la o petrecere aniversară distrctivă… scrie cât de multe lucruri fericite poți, pe câteva bucățele de hârtie.

Este necesar să întrebăm copiii cum se simt în anumite situații, despre stările lor interioare și cum reacționează la fiecare stimul întâlnit în diferitele medii cu care interacționează. Câteva exemple de întrebări utile sunt: „Când ai simțit bucurie, frică?”; „Cum te-ai simțit azi la școală, grădiniță?”; „Povestește-mi o activitate care ți-a plăcut și te-ai simțit bine.”

Primind aceste întrebări, copiii vor povesti momente din viață în care au trăit aceste emoții și chiar vor enumera cauzele care le-au influențat emoțiile. Așa se formează o relație de comunicare eficientă, bazată pe încredere, respect, iubire și siguranță.

 

Câteva sugestii:

  • A fi un model puternic – manifestarea comportamentului și valorilor pe care părinții speră să le dezvolte copilul. Pe măsură ce explorează posibilitățile despre cine pot deveni, se uită la părinții lui, la colegi, la personalități binecunoscute și la alții pentru a defini cine poate deveni;
  • Ascultarea – a asculta înseamnă a evita întreruperea și înseamnă a fi foarte atent. Cel mai bine se face acest lucru într-un loc liniștit, fără distrageri. Este greu să asculți cu atenție dacă încerci și să gătești cina sau să te uiți la televizor. Adesea, doar vorbirea cu copilul tău despre o problemă ajută la clarificarea lucrurilor. Uneori, cu cât oferi mai puține sfaturi, cu atât acesta îți poate cere mai mult. Ascultarea poate fi, de asemenea, cea mai bună modalitate de a descoperi o problemă mai gravă care necesită atenția;
  • Crearea oportunităților pentru a comunica – uneori copilul se opune discuțiilor „programate”; nu se deschide atunci când îi spui, ci când dorește. Unii copii preferă să vorbească atunci când ajung acasă de la școală sau de la grădiniță, în timp ce alții doresc să vorbească la masă, când se joacă sau la culcare;
  • Evitarea reacției exagerate – poate duce la țipete și poate opri conversația; este mai bine să se adreseze întrebarea: „Ce părere ai despre ceea ce ai făcut? Haide să vorbim despre asta.”;
  • Discutarea despre lucruri care îi interesează pe copiii tăi, bineînțeles, cu blândețe și respect.

 

Concluzii

Emoția este un concept foarte controversat și folosit în diferite cercetări științifice. În același timp, a fi părinte este ca o meserie, nu vine cu un ghid de instrucțiuni și uneori ne simțim vulnerabile în rolul de mamă, soție, însă mergeți înainte!. Noi, specialiștii, suntem alături de voi pentru a vă oferi sugestii utile și practice tocmai pentru a vă ajuta în călătoria unică și frumoasă, aceea de a fi părinte pentru copilul vostru.

De aceea, este important ca în perioada copilăriei mici, care repezintă baza viitorului adult, să comunicați deschis cu copilul vostru, să iubiți necondiționat și să oferiți spațiul de care are nevoie fiecare și să fiți atente și la nevoile și emoțiile voastre. O mamă fericită și liniștitiă înseamnă un copil fericit și liniștit și un viitor adult echilibrat emoțional, încrezător și cu o stimă de sine pozitivă.

Articol scris de Psiholog Maria-Mirabela Ioana – psiholog clinician, practicant în supervizare. Membru al Colegiului Psihologilor din Romania. 

Lasă un răspuns

Alte Articole

Obține Un Ghid Gratuit

Abonează-te pentru a obține ghidul meu de somn gratuit, cu sfaturi esențiale pentru somnul copilului tău!

0